Factori de risc şi rezilienţa la copiii cu înalt grad de risc pentru psihoză.

Risk factors and resilience in children with high risk for psychosis.

In children and adolescents with a high risk of developing psychosis there is a decline in social and school functioning, changes in thinking, emotions and perceptions, subclinical psychotic symptoms (short, limited, intermittent) social withdrawal, loss of interest and initiative. Those who meet one or more "ultra high-risk" criteria of: attenuated or subclinical positive symptoms; short psychotic episode, genetic risk associated with decline in operating level over the past year; are considered at high risk for developing psychosis in the near future. Risk factors for developing psychosis include: traumatic events, abuse, neglect, loss of a family member, parents with a somatic or mental disorder, the presence of a person with disabilities in the family, poor socio-economic status, parental criminality, placement outside the family, abandonment, school difficulties, frequent change of the environment, media. Additionally, there is also the vulnerability due to genetic predisposition, perinatal and postnatal lesions, neuroanatomic and anatomic, biochemical, behavioral, motor-modifying and perceptual changes. Protective factors (individual, family, environmental, life-oriented) are important to reduce the impact of risk factors. One of the important protective factors in patients with positive family history or with different risk factors for psychiatric disorders is resilience. Resilience is the successful adaptation of the child and adolescent after exposure to stressful events without the development of adverse consequences from events. Resilient children and adolescents have good functioning despite vulnerabilities and high risk. This resilience can arise from innate resistance to injuries to the brain. Secure attachment to the constant attachment figure, parenting quality increased stress tolerance are predictors of resilient operation In Norway, a scale for the measurement of protective factors called "Resilience Scale for Adolescent" has been developed, the factors within the scale being: personal competence, social competence, structured style, family cohesion and social resources. Interventions have the role of lowering risk factors and increasing resilience. Prevention and intervention programs focused on resilience aim at developing skills with improving communication skills, problem solving, decreasing the risk of substance abuse, increasing self-esteem, stress management, assertiveness skills. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

La copiii și adolescenţii cu înalt grad de risc pentru a dezvolta psihoză apare un declin în funcţionarea socială și școlară, modificări ale gândirii, emoţiilor și percepţiilor, simptome psihotice subclinice (scurte, limitate, intermitente) retragere socială, pierderea interesului și a iniţiativei. Cei care îndeplinesc unul sau mai multe criterii "ultra high-risk" dintre: simptome pozitive atenuate sau subclinice; episod psihotic scurt, risc genetic asociat cu declin în nivelul de funcţionare în ultimul an; sunt consideraţi cu risc crescut pentru a dezvolta psihoză în viitorul apropiat. Factorii de risc pentru a dezvolta psihoză includ: evenimentele traumatice, abuzul, neglijarea, pierderea unui membru din familie, părinţii cu o tulburare somatică sau mentală, prezenţa unei persoane cu dizabilităţi în familie, statutul socio-economic precar, criminalitatea parentală, familiile numeroase, plasamentul în afara familiei, abandonul, dificultăţile școlare, schimbarea frecventă a mediului, mass-media. În plus există și vulnerabilitatea determinată de predispoziţia genetică, leziunile perinatale și postnatale, agenții neuroanatomici și anatomici, biochimici, comportamentali, modificarea proceselor motorii și modificările perceptive. Factorii protectivi (individuali, familiali, environmentali, orientarea în viaţă) sunt importanţi pentru a scădea impactul factorilor de risc. Unul dintre factorii protectivi important la pacienţii cu istoric familial pozitiv sau cu diferiţi factori de risc pentru tulburările psihiatrice este reprezentat de rezilienţă. Rezilienţa reprezintă adaptarea cu success a copilului și adolescentului după expunerea la evenimente stresante, fără a dezvolta urmări negative în urma evenimentelor. Copiii și adolescenţii rezilienţi au o funcţionare bună în ciuda vulnerabilităţilor și a unui grad înalt de risc. Această rezilienţă poate apărea din rezistenţa înnăscută la injuriile exercitate asupra creierului. Atașamentul sigur faţă de figura constantă de atașament, calitatea parentingului, toleranţa crescută la stress reprezintă predictori ai funcţionării reziliente. Intervenţiile precoce au rolul de a scădea factorii de risc și a crește rezilienţa. Programele de prevenţie și intervenţie focalizate pe rezilienţă au ca scop dezvoltarea competenţelor cu îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, rezolvarea problemelor, scăderea riscului abuzului de substanţe, creșterea stimei de sine, managementul stresului, abilitățile de asertivitate. [ABSTRACT FROM AUTHOR]