Epilepsia orbito-frontală - de la diagnostic la tratament radical.

Orbito-frontal epilepsy - from diagnosis to radical treatment.

Introduction. Patients w ith epilepsy who do not achieve seizure control w ith antiepileptic drugs can benefit from surgery, in order to ensure surgical success, a dear definition o f the epileptogenic zone should be made. Thus, the patient must undergo extensive presurgical work-up consisting of: detailed ktal semiology analysis, interietal and ictal scalp electroencephalography (EEG), brain imaging (structural and functional) and, if required, invasive stereoeleetroencephalograffc (5EEG) recording. This latter technique represents the gold standard for defining the epileptogenic network and guides the resection plan. Ca se presentation. We present the case of a 40 -year-old male suffering from intractable focal epilepsy. He had daily seizures that start with dejâ-vu, euphoric sensation, followed by loss o f contact, automatisms of the right upper limbând vocalizations. Interietal scalp EEG showed asynchronous bilateral from to-temporal epileptiform discharges. Structura I brain imaging was normal. A temporal plus hypothesis was formulated, without clear lateralization. We proceeded to SEEG evaluation using 17 intracranial electrodes covering the temporal lobe, the insula, operculum and orbrto-frontai cortex, bilaterally. Intracranial EEG revealed the epileptogenic zone, which was localized to the left orbito-frontal cortex, where we also obtained a typical seizure during 50 Hz direct electrical stimulation, Therefore, the dominant orbito frontal cortex was resected. with complete resolution of seizures. At 1 year followup the patient continues to be seizure free. Conclusion. Complex cases of intractable focal epilepsy can be successfully resolved if the presurgical workup is done diligently, following a correct hypothesis and a complete coverage of possible seizure generators. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Pacienţii cu epilepsie ce nu obţin controlul crizelor cu medicaţie antiepiteptică pot beneficia de chirurgie, Pentru a asigura succesul intervenţiei chirurgicale trebuie definită cu exactitate zona epileptogenă. Pacientul este supus unei evaluări prechirurgicale amănunţite,ce constă în analiza detaliată a semiologiei ictale, înregistrare electroencefalograficâ de scalp - interictalâ şi ictalâ, imagistică cerebrală structurală şi funcţională, şi, în cazul in care este necesar, monitorizare invazivâ stereoelectroencefalograficâ. Tehnica din urmă reprezintă standardul de aur pentru localizarea zonei epileptogene. Prezentarea cazului. Prezentăm cazul unui pacient in vârstă de 40 ani, de sex masculin, cu epilepsie farmacorezis tentă. Pacientul prezenta crize zilnice, ce debutau cu senzaţie de dejâ-vu, euforie intensă, urmate de pierderea contactului cu mediul, automatisme brahiale stângi şt vocalizări. înregistrarea electroencefalogramă a arătat descărcări interictale epileptiforme fronto-temporale bilateral. Imagistica cerebrală structurală a fost normală. S-a formulat o ipoteză temporală plus, fără laterallzare clară. Am continuat cu evaluare stereOelectroencefslografică învazivă» utilizând 17 electrozi intraeranieni ce explorau structurile temporale. Insulare, operculare şi orbitofrontale bilateral, Reţeaua epileptogenă a fost localizată în cortexul orbitofrontal sting, unde, suplimentar, s-a obţinut o criză tipică în timpul stim ulărilor electrice directe cu 50 Hz, După rezecţia cortexului orbito frontal stâng, pacientul a încetat să prezinte crize. La 1 an post-operator pacientul este asimptomatic. Concluzie, Cazurile complexe de epilepsie focală farrnacorezrstentă pot fi rezolvate cu succes dacă evaluarea prechirurgicală este efectuată corespunzător, formulându-se o ipoteză corectă de implantare şi explorând to ţi generatorii posibili de crize. [ABSTRACT FROM AUTHOR]